Mişcarea New Age

Sub numele de New Age (Noua Eră) se manifestă un fenomen destul de complex care îşi are rădăcinile principale în a doua jumătate a sec. al XIX –lea şi se recunoaşte ca o mişcare de sine stătătoare începând cu a doua jumătate a sec. al XX-lea fiind legată în principal de începutul erei zodiacale a Vărsătorului.

Mişcarea New Age nu poate fi delimitată la anumite domenii deoarece pornind de la un nucleu ezoteric (în principal cel creat de Societatea Teozofică prin H. P. Blavatsky şi Ani Besant) ea s-a extins în fizică, în biologie, în psihologie, religie, politică etc. – gândirea specifică mişcării influenţând aceste domenii.

Această gândire specifică se poate caracteriza prin mai multe trăsături
generale.

Astfel Tibusek consideră ca fiind comune mişcării New Age patru trăsături filozofice [36]:

- lumea vizibilă, materială nu e singura realitate;

- lumea este un sistem holistic în care omul este închis – divinitatea e identificată cu universul acesta fiind trupul ei iar omul e o părticică de divinitate;

- în om este un potenţial ce poate fi actualizat prin meditaţie şi alte tehnici;

- venirea unei noi ere de bunăstare generală.

Au fost delimitate şi anumite trăsături specifice cu privire la modul în care este privit şi înţeles procesul educaţional al omului – astfel se susţine învăţarea permanentă de-a lungul vieţii, creativitatea, flexibilitatea, se acordă prioritate experienţei şi experimentului, se încurajează interacţiunea directă şi reciprocă între dascăl şi elevi (organizarea procesului educaţional ca o structură holonomică, sistemică în care informaţiile curg de la fiecare spre fiecare şi nu ca o structură autoritară ierarhică – în care mersul informaţiei este doar dinspre dascăl spre elevi)[37].

Din punct de vedere al aspectului religios al mişcării Herman Schulze- Berndt a formulat cinci trăsături ce definesc mişcarea New Age [38]:

- depersonalizarea lui Dumnezeu;
- divinizarea panteistă a omului;
- irealitatea lumii, realitatea obiectivă fiind declarată iluzie şi loc vremelnic
de joacă al spiritului pur;
- propovăduirea automântuirii prin diferite tehnici şi ritualuri de dobândire
a stării de iluminare;
- identificarea răului cu starea de ne-iluminare spirituală.

Studiind toate aceste trăsături filosofice, educaţionale, religioase pe care cercetătorii fenomenului New Age i le atribuie acestuia putem vedea cu uşurinţă influenţe puternice ale culturilor orientale (hindusă, budistă, confucianistă, taoistă etc.) asupra tezelor susţinute de mişcare, apărându-ne astfel acceptabilă teza că de fapt această mişcare este rezultatul intrării occidentului în contact cu civilizaţiile orientale (în urma marilor mişcări coloniale europene din sec. XVI până în sec. XX) fiind o încercare mai mult sau mai puţin reuşită de a găsi codul comun, valorile comune care leagă aceşti doi poli atât de mult timp izolaţi unul de celălalt.



[33] Conf. Dinu Mihai – Comunicarea, repere fundamentale – ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1997, pag. 105.
[34] Samuel P. Huntington – Ciocnirea civilizaţiilor şi refacerea ordinii mondiale – ed. Antet, 1998, pag. 477.
[35] Conf. Birnbaum Pierre – Conflictele - (în Raymond Boudon (coord.) – Tratat de sociologie – ed. Humanitas 1997), pag. 276.
[36] Conf. Wurtz Bruno – New Age – Ed. De Vest, Timişoara, 1994, pag. 36.
[37] Conf. Wurtz Bruno – New Age – Ed. De Vest, Timişoara, 1994, pag. 221.
[38] Idem pag. 12