Occident şi Orient

S-au încercat mai multe clasificări ale societăţilor în funcţie de caracteristicile lor culturale, civilizatorice sau de poziţionarea lor în timp şi spaţiu.

Termenii de occident şi orient sunt nişte termeni generali care caracterizează fiecare un ansamblu de mai multe civilizaţii şi culturi grupate însă după criteriul poziţionării geografice în Est (Orientul) şi Vest (Occidentul).

După Edward W. Said [12] şi după Nakamura Hajime [13] ca de altfel şi în practica discursului politic internaţional actual, termenul de Occident face referire în principal la civilizaţiile greco-creştino-iudaice ce caracterizează state ca SUA,Canada, Australia şi statele Europei;
orientul fiind împărţit în două:
orientul apropiat ce cuprinde statele arabe din zona Golfului Persic (Iran, Irak, Arabia Saudită, Iordania, Siria)
şi orientul îndepărtat ce cuprinde în principal India, China, Japonia dar şi alte state asiatice.

Orientul apropiat face referire în principal deci la cultura şi civilizaţia
islamică.

Această civilizaţie cuprinde şi state africane [14] ca Egiptul, Somalia, Comore, Niger, Senegal, Sudan, Mali şi Guineea sau din asia (Pakistan, Bangladesh ş.a.).

Puternice minorităţi musulmane sunt şi în alte state africane
(Nigeria, Ciad, Etiopia etc.) sau în state europene ca [15] fosta Iugoslavie, Franţa
(patru milioane), Germania (2,5 mil.), Anglia (2 mil.), Spania, Italia precum şi în
India.

Samuel P. Huntington a împărţit civilizaţiile contemporane în
următoarele [16]:
sinaitică (confucianiste – China, Coreea), japoneză, hindusă
(indiană),
islamică (cuprinde arabi, turci, persani etc.),
ortodoxă (cu centrul în Rusia şi având expunere limitată la Renaştere, Iluminism şi Reformă),
occidentală (cuprinde Europa, America de Nord, Australia şi Noua Zeelandă),
latino-americană (care e doar catolică şi nu a resimţit influenţa Reformei dar în schimb e influenţată de culturile locale – cuprinde Mexicul şi statele Americii de Sud),
africană
şi budistă (care cuprinde ţări ca Sri Lanka, Birmania, Thailanda, Laos, Cambogia, Tibet, Mongolia şi a influenţat puternic civilizaţiile chineză, indiană şi japoneză).

Astfel considerând intenţiile prezentei expuneri trebuie să precizăm că atunci când vom vorbi de comunicarea dintre occident şi orient vom înţelege prin occident America, Europa, Rusia, Australia şi Noua Zeelandă şi prin Orient aproximativ restul lumii (Asia şi statele islamice)interesându-ne în principal impactul civilizatoric şi cultural pe care l-a avut contactul cu aceste civilizaţii orientale.

Vom avea deci în vedere impactul civilizaţiilor hinduse, sinaitice, budiste, japoneză, africane şi islamice asupra mentalităţilor occidentale şi modalităţile dezvoltate de occident pentru a se adapta şi comunica cu aceste civilizaţii de care până în secolul XVI fusese destul de izolat.


[12] Edward W. Said – Orientalism, concepţii occidentale despre orient – ed. Amacord, Timişoara, 2001
[13] Hajime Nakamura – Orient şi Occident: o istorie comparată a ideilor, ed. Humanitas, Buc, 1997, pag. 14.
[14] Conf. Yves Thoraval – Dicţionar de civilizaţie musulmană – ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1997, pag. 19.
[15] Idem pag. 115.

[16] Conf. Samuel P. Huntington – Ciocnirea civilizaţiilor şi refacerea ordinii mondiale – ed. Antet,
1998, pag. 63-69.